Să cultivăm simțul umorului la copii

Simțul umorului este o însușire care poate scoate copilul tău din situații inconfortabile dacă știe cum să-l folosească. Umorul și glumele trebuie să însoțească copilul încă de la cele mai mici vârste, având o mulțime de implicații la nivel afectiv. Hazul și umorul îl ajută să fie mai optimist, să se bucure mai mult de viață, ii dezvoltă spontaneitatea.
Este important să crești un copil ajutându-l să savureze umorul și să îl înțeleagă. Însă este zâmbetul copilului de fapt manifestare a umorului? Psihologii afirmă că activitatea mentală capabilă să descopere și să aprecieze evenimentele cu umor, precum și situații hazlii, vor ajută copilul să înțeleagă mai bine sensul și calitatea umorului.
Însă nu orice zâmbet al copilului trebuie interpretat ca simt al umorului. Zâmbetul este prima formă de manifestare a simțului umorului la bebeluși. Acesta poate apărea chiar din primele momente de viață, însă este considerat ca având cauza fiziologică – rezultat al unei activități spontane a sistemului nervos central.
Bebelușii încep să zâmbească cu adevărat după 2 săptămâni, iar stimulii sunt diferiți până la un an: de la chipul părinților la joculețe diverse, obiecte și până la grimase amuzante ale părinților.
Primele forme ale umorului apar pe la vârstă de 2 anișori, dar nu se poate numi cu adevărat simt al umorului. Apoi începe să apară râsul de pe la 3 ani încolo, ca parte esențială a dezvoltării copilului. Însă reacția prin ras la anumite stimulente nu coincide cu simțul umorului, dar reprezintă un un mediu important în care să crească un copil pentru a-și dezvolta acest simt. La vârstă preșcolară vei constata o altă formă umoristică a copilului. El va rade și va reacționa amuzant mai degrabă la vederea unor imagini și mai puțin la vorbe. De asemenea, asocierea unei imagini cu sunete amuzante poate stârni hohote de ras.
Începând cu grădinița apare și primul mediu în care poate lua naștere simțul umorului în sine. Aici pot învața ce înseamnă o glumă, se amuză alături de copii etc.
Umorul copilului se schimbă pe măsură ce copilul crește și se dezvoltă , devenind responsabil din punct de vedere social. Degeaba îl critici sau tipi la el că a spus ceva urat, dacă el nu înțelege pe deplin conținutul social al acelei poante. Aici intervii tu ca părinte, în a-l ajuta la dezvoltarea responsabilă a lui. Uneori, copiii au nevoie de limite în privința umorului. Chiar dacă el nu înțelege foarte bine ceea ce spune, trebuie reorientat către un umor de calitate. Nu rade la glumele proaste ale copilului, ci explică-i de ce nu este potrivită glumă și de ce nu stârnește râsul.
Un copil trebuie descurajat dacă vezi că începe să facă glume pe seama celor din jur: cu privire la aspectul fizic, la modul în care se îmbracă sau este atras de vulgaritati.
Îl poți ajută să facă diferența între o glumă bună și una mai puțin bună, oferind exemple în acest sens. Atenție, pentru că micuții au tendința de a prelua ce aud în familie, iar dacă apar glume de calitate proastă care stârnesc râsul, el va duce la școală sau în cercul de prieteni aceste moduri de comunicare nu tocmai potrivite.