Cele mai frumoase poezii de iarnă

Iarna este anotimpul magic care poartă cu el promisiunea multor cadouri, strălucirea sărbătorilor și multă bucurie. Acum, cei mici au ocazia să participe la diverse serbări organizate la grădiniță, unde fiecare își poate etala talentele înăscute și mai ales își vor exersa memoria învățând și recitând poezii. Această perioadă este totodată una încare se petrece mai mult timp în casă, iar pentru ca acest lucru sa fie distractiv, am facut o selecție cu poezii de iarnă ușor de reținut de către copii și care vor încânta pe toata lumea.

Ninge ninge!
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
cade, cade câte-un fulgușor.
Hai copii la derdeluș
Hai copii la săniuș.
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
Cade, cade-un fulg ușor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haină albă-au îmbrăcat.

Brăduleț, brăduț drăguț
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine!
Haide, hai, în casa mea,
Unde-i cald și bine
Pom de Anul Nou te fac,
Cu beteală am să te-mbrac
Și steluțe, o mie!

Gerul
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpada
și s-a luminat…
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.
Fulgul de zăpadă
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palmă unul,
Iute, iute, închid pumnul
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?

Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrima de nea.

Noapte de iarnă
Astăzi ziua-ntreagă
A tot nins și-a nins.
Parcă mai aproape
Casele s-au strâns.

A-nghețat de-acuma
Lacul cel verzui –
Luna patinează
Pe oglinda lui.

Dealul singuratic,
Deșteptat de ger,
Numără în șoaptă
Stelele din cer.

Iară pomii poartă
Albul iernii strai
Și visează dulce
Florile de mai…

Darul iernii
de Liggia Sălăjan
Iarna mi-a adus în dar
Un fulg mic, de catifea.
L-am primit cu bucurie
Și l-am pus într-o cutie,
Să-l păstrez ca amintire…

Din cutia fermecată
Se-auzi un glas plăpând:
– Scoate-mă de-aici, copile,
Eu nu sunt o jucarie,
Sunt un fulgușor de nea!

Am venit să-ți dau de veste
Ca în iarna ce-o sa vie
Va fi multă veselie:
Mult omat și derdeluș,
Tocmai bun de săniuș.

Hai, copile, ia-mă-n palma,
Scoate-mă puțin afară,
S-o aștept pe ZÂNA IARNĂ
Cu alai de fulgușori,
Clopoței, colindători.

L-am luat în palma mea,
Dar s-a prefăcut îndată
Într-o lacrimă de apă.

Iarna în pădure
Alba nea încet se cerne
Pe pădure se așterne,
Moș Martin, cu nasul-n blană,
Duce dorul după hrană
Și se teme să nu piara
Până-o da în primăvara.

Vulpea pleacă prin pădure
Si se duce-n sat să fure
O găină sau un pui.
Iară lupii nesătui
Au pornit-o după pradă
Și gonesc cu toți grămadă,
Până către dimineața.

Veverița cea isteață
Ronțăie mereu alune,
Coada pe spinare-și pune,
Prinde creanga cu labuța
Și se dă în leagăn uța.

Ninge
de Otilia Cazimir
Ssst!… Măicuța gerului,
Cu mânuța înghețata,
Bate-n poarta cerului
Și întreabă suparată:

– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Și le-mprăștie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Și coboară-ncetișor…
– Oare-a nins?

E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălai…