Scurt ghid educativ practic pentru parinti

Parintii raman primii si cei mai importanti educatori ai copiilor, mai intai pentru ca ii influenteaza moral de la varsta cea mai frageda si apoi pentru ca au asupra lor autoritatea incomparabila a iubirii parintesti, careia copiii ii raspund cu iubirea filiala.

Indrumarile educative de principiu sunt absolut necesare pentru orientarea parintilor in multitudinea de probleme moral-educative.

Copiii care se cearta sau se dusmanesc

Procedeul parintilor:

Ascultarea ambelor parti. Se respecta trei conditii:

1. Fiecare parte in conflict este ascultata separat.
2. Nu va fi interupt copilul care povesteste ceea ce s-a intamplat.
3. Se adreseaza intrebari suplimentare numai daca sunt necesare pentru integritatea expunerii.

Dupa ascultarea partilor, parintii vor da fiecarei parte o explicatie separata, care sa reliefeze doua aspecte:

1. Scuzele partii absente.
2. Masura de vinovatie a partii prezente.

Chemarea ambelor parti pentru o explicatie comuna si o hotarare definitiva, care comporta trei motive:

1. Se arata fiecarei parti vina, explicandu-le defectele care duc la conflicte si necesitatea inlaturarii lor;
2. Se face apel la curajul lor de a-si recunoaste greseala si la datoria lor frateasca de a se impaca;
3. Se cere promisiunea ambelor parti ca se vor impaca, promisiune pe care trebuie sa o indeplineasca.

Stimularea si recompensarea copiilor in familie

Procedeul parintilor:

1. Stimularea diferentiata in functie de gradul de dotare intelectuala innascuta a fiecarui copil:
2. Copilul mai putin dotat trebuie incurajat permanent.
3. Copilul bine dotat, care obtine rezultate frumoase, trebuie stimulat in directia modestiei, ca nu cumva sa devina increzut si dispretuitor fata de cei care din nastere au posibilitati intelectuale mai mici.
4. Recompensa sa nu se dea des, pentru a nu crea o obisnuinta avida a copilului de a invata ori de a face binele pentru un castig, in loc sa le savarseasca din simtul datoriei.
5. Recompensa sa fie moderata:
6. Daca se face cu vorba (lauda, multumire) sa nu fie exagerata, ca nu cumva copilul sa creada ca a ajuns pe culmea posibilitatilor sale si sa stagneze. O lauda potrivita ar fi aceasta: ,, Pana acum te-ai straduit sa-ti faci datoria si suntem multumiti de tine. Dar sa te vedem si pe mai departe si, mai ales, gandeste-te daca poti reusi chiar ceva mai mult!’’
7. Daca se face cu fapta (o imbracaminte noua, un alt cadou material) sa nu fie ceva foarte scump sau iesit din comun, pentru a nu crea copilului un sentiment de superioritate trufasa fata de altii care nu au acces la semenea obiecte. In plus, dupa un cadou scump, el va dori cu proxima ocazie unul si mai scump. Mai potrivita este o recompense modesta: un joc folositor, o distractie onesta,sa fie dus intr-o excursie de parinti.
8. Recompensa sa fie prezenta ca venind din partea intregii familii (dupa cum si la scoala ea trebuie prezentata nu doar in numele invatatorului sau dirigintelui, ci si in numele si cu asentimentul clasei). Astfel, se exclude orice invidie intre copii si recompense capata alta greutate, oricat ar fi ea de modesta.
9. Se recompenseaza efortul, nu rezultatul. Aici se va avea in vedere capacitatea innascuta de la un an la altul. Astef, un copil care ,, este de media 7’’ in general, daca intr-un an scolar a obtinut media generala 7,15 (fata de 7,00 in anul precedent), trebuie sa fie recompensat in familie (pentru ca la scoala, din diverse motive, acest lucru nu este posibil) la fel ca un copil de media 9’’, care la randul sau a obtinut 15 sutimi in plus la media generala fata de anul precedent. De ce? Pentru ca efortul ambilor a fost proportionat egal. Chiar daca, pentru o stimulare psihologica a primului, se va acorda un cadou material ceva mai mare celui de al doilea, in ce priveste recompensa verbala, ea trebuie sa fie egala: ‘’ Amandoi v-ati straduit sa munciti mai mult, ati facut un progres, suntem multumiti de voi si credem ca la anul vom fi si mai multumiti.
10. Nimeni sa nu fie ocolit de la o recompensa verbala, daca si-a castigar un merit, indiferent de performantele lui. Aceasta o cere dreptatea: asa cum nimeni nu trebuie scutit de mustrare pentru o greseala, tot asa nimeni nu trebuie ocolit de la recompense pentru un merit, mai ales cand este vorba de fapte deosebite. In felul acesta copiii sunt stimulati spre alte fapte bune.