Mecanismul trecerii de la activitatea de joc la invatarea de tip scolar

Ca activitate specifica stadiului prescolar, jocul determina si celelalte activitati de invatare, de munca , creatie si il va ajuta pe copil sa-si construiasca imaginea sa despre lume si , mai departe, mecanismele prin care sa se adapteze la ea.

Jocul este un comportament intrinsec, liber ales, placut si orientat catre proces. Scopul lui este de a satisface dorintele si aspiratiile jucatorului, iar atingerea scopului in joc duce la stabilirea unui echilibru in viata psihica si stimuleaza functionalitetea ei de ansamblu.  Astfel, aceasta asigura dezvoltarea copilului, intre joc si dezvoltare fiind o relatie de interdependenta si necesitate.

Jocul are o dimensiune culturala, fiind specific tuturor varstelor si constituie forma principala de dezvoltare si construire a personalitatii la copil. Este activitatea principala prin care copilul cunoaste, invata si isi apropie realitatea, o transforma si ii identifica dimensiunile valorice.

Jocul are o dimensiune culturala, fiind specific tuturor varstelor si constituie forma principala de dezvoltare si construire a personalitatii copilului. Este activitatea principala prin care copilul cunoaste, invata si isi apropie realitatea, o transforma si ii identifica dimensiunile valorice. Acesta ofera copilului placere si satisfactii, fiind rezultatul unui impuls spontan si dand in acelasi timp , posibilitatea manifestarii spontaneitatii; in joc copilul intrezareste aparitia imediata a unui rezultat, care ii va satisface anumite trebuinte si dorinte.Acesta declanseaza satisfactii personale si buna dispozitie, orientand copilul catre trairea intensa a momentului prezent, de aici si acum.

Activitatea de invatare din gradinita este realizata prin intermediul jocului; numita si invatare didactica, ea transmite in mod organizat informatii, cunostinte, ajuta la formarea desprinderilor, concura la reglarea experientelor copilului de catre educator, pe cale verbala.

In gradinita, jocul  utilizat cu preponderenta in scopul invatarii este “jocul didactic”. In acest sens, spatiul educativ din gradinita trebuie sa ofere ocazii de invatare tocmai prin intermediul jocului, prin:

• Organizarea ocaziilor de invatare;
• Cunoasterea nevoilor educationale ale copiilor;
• Varierea si diversificarea mijloacelor folosite.

Implicarea prin participarea activa este cheia succesului invatarii prin joc, pentru ca aceasta presupune mobilizarea structurilor de cunoastere si integrare. In joc, prescolarul poate invata sa numere, sa observe proprietatile lucrurilor si fenomenelor, sa construiasca, sa deseneze, sa foloseasca semne abstracte (cifre, litere), sa joace roluri sociale, sa se exprime verbal si corporal.

Implicatiile jocului in dezvoltarea copilului

Copiii se joaca singuri, in echipe sau in grup, iar natura jocului se schimba in functie de treapta de dezvoltare a copilului.

Prin joc, copiii se integreaza, inteleg realitatea inconjuratoare, se cunosc pe sine, isi cunosc emotiile, isi cunosc nevoile si interesele si descopera unde sunt mai buni si unde sunt mai slabi. Jocul ii permite copilului sa se dezvolte intelectual, fizic si socio-emotional. Acesta asigura dezvoltarea fizica a copilului, astfel integrandu-se usor si  domeniile academice ale invatarii – diferitele discipline de studiu (matematica, stiintele naturii, limba romana, etc).

Daca la varsa scolara mentinerea si stimularea copilului in activitate se realizeaza prin continutul stiintific al predarii sau prin motivatia sociala a invataturii, la varsta prescolara, aceste mobiluri lipsesc. La aceasta varsta, dobandirea de noi cunostinte, formarea de priceperi si deprinderi are ca mobil principal caracterul atractiv, placut al activitatii si este necesara imbinarea elementelor de invatare cu cele de joc, printr-o forma de activitate specific prescolara: jocul didactic.

Aici apar elementele surpriza,ghicitori, intreceri, jocuri de miscare, care creeaza distractie, buna dispozitie, pe fondul carora copilul asimileaza mai usor, mai trainic cunostintele si desprinderile transmise.

Toate aceste aspect prezentate mai sus constituie elemente de invatare, realizate prin intermediul jocului.

Odata cu cresterea numarului acestor actiuni de invatare inlauntrul jocului, se petrec mutatii si la nivelul variabilei motivationale, pentru copil capatand tot mai mult sens nu numai faptul de a se juca, ci si mai ales faptul de a invata.

Treptat , vechea forma de activitate – jocul – pierde ceva din statutul de forma de activitate conducatoare si cedeaza locul noii forme de activitate : invatarea de tip scolar.