Cum arată un părinte perfect? Empatia primează.

Fiecare părinte este minunat, toți, fie că e mamă sau tată, sunt în adâncul sufletului niște părinți desăvârșiți, doar că această caracteristică excepțională și minunată nu este mereu arătată celor din jurul nostru și mai ales copiilor lor. Acest lucru se întâmplă fie datorită nepriceperii, fie datorită faptului că nu vor să pară lipsiți de autoritate sau uneori pur si simplu aplică regulile văzute la proprii părinți și bunici.
Cea mai dorită situație, atât pentru copil, cât și pentru tine, ca părinte, este că el va veni tot timpul la părintele său pentru a spune ce are pe suflet, fără teamă sau rușine, să poată vorbi despre orice și să știe că indiferent ceea ce se întâmplă, mama sau tata îl vor înțelege.

Fericire sau nefericire. Ce alegi ca părinte?
       Ar fi mult mai simplu totul dacă fiecare părinte ar înțelege că este responsabil de fericirea sau nefericirea propriului copil  și prin fiecare stare și situație, inclusiv prin educație, părintele modelează sufletul copilului. Dacă atmosfera în care un copil a fost crescut, a fost una predominantă în reproșuri, certuri, nemulțumiri, lipsă de comunicare, atunci sufletul copilului va fi împânzit de tristețe, spaimă și nefericire. De cele mai multe ori, părintele consideră că toată această agresiune psihică asupra copilului este autoritate părintească și sunt convinși că tot ceea ce fac este bine.
Există situații când părintele realizează că până în acel moment a avut o atitudine greșită și alege să facă o schimbare pe toate planurile, pornind de la educație, să se poarte cu blândețe, toleranță și respect față de copilul său. Acesta va fi momentul în care întreaga viață și viitorul copilului se va schimba și va avea șansa de a ajunge un adult fericit.

Ce așteptări ai de la copilul tău?
        Ca părinte, trebuie să decizi ce fel de așteptări ai de la propriul copil, dacă îți dorești ca acesta să fie ascultător, docil, supus și care să-ți știe de frică sau vrei să fie îndrăzneț, să știe să-și exprime sentimentele, să se afirme, să învețe să facă ceea ce îl face fericit și ceea ce îi place, fără însă a face rău celor din jurul lui? Păi, răspunsul la această întrebare este cel care conduce spre tipul de părinte în care te încadrezi, dar trebuie să te gândești serios la ideea următoare: atâta timp cât relația dintre tine și copilul tău nu este una caldă, sinceră, de prietenie și iubire, înseamnă că undeva, cu siguranță greșești.
Trebuie ca părinte sa fii conștient că tot ceea ce reprezintă copilul, comportamentul, stările fizice si psihice, reprezintă rezultatul faptelor tale, copiii urmărind modelul pe care îl au în față. De asemenea, părinții trebuie să învețe termenul toleranță, care poate fi privită ca o dovadă de iubire, datorită căreia copiii vor ajunge sa se simtă în siguranță, să fie încrezători în propriile forțe.
Ceea ce trebuie neapărat știut este că dragostea și iubirea părintească nu lipsește din sufletul niciunui părinte, doar că în cazul unora aceasta nu se manifestă și doar ea poate fi suficientă pentru a putea crește un viitor adult fericit.