Asumarea responsabilității

În funcție de nivelul de dezvoltare al copilului, acesta poate fi învățat să își asume responsabilitatea pentru anumite acțiuni proprii sau decizii, lucru deosebit de important pentru a-i conștientiza în privința consecințelor acestora. Prin responsabilitate se poate înțelege obligația de a face un anumit lucru, de a da socoteala pentru ceva, de a accepta și a suporta consecințele.

Responsabilizarea prin educație
        Educația de fapt înseamnă să ajuți o persoană să ajungă să fie independentă, capabilă să ia propriile decizii, să își cunoască foarte bine potențialul și să se poată descurca singură, iar acest proces de educare este neapărat necesar sa fie început acasă, în familie, iar mai târziu la școală. Și este foarte important ca cei mici să fie învățați ce este responsabilitatea prin învățarea consecințelor faptelor lor, dar și prin ceea ce gândesc sau decid. Ceea ce este poate cel mai important este că cel mai mult copiii învăță din imitare, în special a părinților care la început sunt modelul lor în viață, apoi prin aprobarea sociala, simțind satisfacție atunci când ceilalți îl laudă pentru faptele sale.
Comunicarea este foarte importantă în asumarea responsabilității, deoarece copilul învață respectarea unor reguli sociale, ce înseamnă să minți sau să spui adevărul, cum te simți atunci când cineva te laudă. De aceea este foarte important felul cum fiecare părinte comunică atât cu copilul, cât și cu restul oamenilor, pentru că acest comportament va fi cu siguranță imitat.
Pentru a ajuta un copil să devină responsabil trebuie să se încerce o îmbinare a eforturilor părinților acasă cu cele ale educatorilor și profesorilor la școală, ajungându-se în timp la rezultatele pe care le dorim pentru proprii copii și anume faptul că vor ajunge adulți responsabili, care își asumă propriile decizii și acțiuni, atitudinea pe care o au față de ei și față de ceilalți și cărora nu le e teamă să își recunoască greșelile și să încerce să le repare.
Cel mai întâlnit sfat în psihologia copilului ne îndeamnă să ignoram ceea ce copilul face greșit, faptele rele și greșelile, să nu le accentuăm, să ii lăudăm și să încurajăm faptele bune. Astfel trebuie să încercăm accentuarea, încurajarea și dezvoltarea punctelor forte ale copiilor în funcție de vârsta și stadiul de dezvoltare al acestora.

Responsabilitatea și perioadele de dezvoltare
În funcție de fiecare perioadă de vârstă, copilul poate îndeplini diferite sarcini:
– la 2-3 ani, copilul poate fi învățat să colaboreze cu adultul în privința aranjatului sau al îmbrăcării hainelor, al încălțărilor sau poate fi ajutat să ude florile. Nu poate îndeplini decât anumite sarcini ușoare, sub supravegherea adulților.
– între 3-4 ani, copilul devine foarte atent la acțiunile celor din jurul lor și începe să ii imite, de asemenea acționează în funcție de recompensele și pedepsele primite. Printre sarcinile la care poate participa la aceasta vârstă sunt: aranjarea mesei, dezbrăcatul și îmbrăcatul hainelor, începe să fie foarte interesat de relaționarea cu ceilalți copii.
–  la 4-5 ani, copilul devine independent in activitățile zilnice, dar are nevoie sa fie îndrumat, dorindu-și foarte mult să îi mulțumească pe ceilalți și încep deja să lege primele prietenii
– între 5 și 6 ani, copilul dezvoltă o multitudine de comportamente, dar încă are nevoie de îndrumarea adultului și aceasta este vârsta la care adultul poate să îi dea impresia independenței în deciziile pe care le ia și astfel să fie învățat despre consecințele alegerilor sale.
– între 6 și 7 ani, copilul își dezvoltă abilitățile sociale legate de obiceiuri și normele morale din viața zilnică și dobândesc noțiunea de dreptate
– la 7-8 ani, copilul devine mai responsabil și se adaptează mai ușor regulilor stabilite, de asemenea începe să intuiască consecințele propriului comportament
– la 9-10 ani, copilul devine autonom în ceea ce privește responsabilitățile proprii și reușește să își gestioneze timpul, banii și jucăriile. De asemenea, recunoaște greșelile pe care le face, dar găsește scuze, neasumându-și comportamentul. Tot acum înțelege ce este corectitudinea și dreptatea și începe să le valorizeze.
– la 10-12 ani, copilul începe să fie deranjat de faptul că este tratat ca un copil și dorește mai multă independență și încredere din partea adulților.
Dezvoltarea simțului responsabilității la copii este abilitatea ce trebuie învățată în diferitele etape ale dezvoltării și poate fi regăsită în tot ceea ce face atât copilul, cât și noi adulții.