Pericole hiper parenting
Ați auzit frecvent că excesul nu este bun, indiferent de ceea ce ați face. Poate aceeași logică să fie aplicată și pentru părinți? Răspunsul este afirmativ! Da, poate! Meseria de părinte nu este simplă și, între multe alte aspecte pe care le include, trebuie să se evite hiper parentingul.
Vă vine să credeți sau nu, fiind foarte implicați în viața copiilor voștri puteți să le împiedicați dezvoltarea și adaptabilitatea. Bineînțeles, este firesc să fiți prezenți tot timpul în viețile acestora și să vă doriți tot ceea ce este mai bun pentru ei, însă există situații în care interesul părinților merge mult prea departe.
Ca părinți, ar trebui să trasați o linie între ceea ce reprezintă normal și prea mult. Hiper parentingul, numit și „parenting permisiv”, apare atunci când sunt îngrijite emoțiile copilului, doar că în detrimentul sănătății sale. De exemplu, atunci când îi oferiți celui mic o pungă de chips-uri doar pentru că nu a mâncat de dimineată, știți ce faceți, de fapt, într-o astfel de situație? Îl răsplătiți! Nu vă gândiți la consecințe și va mulțumește doar fericirea pe care o puteți citi în ochii acestuia.
Pe de altă parte, există categoria de părinți care se vor amesteca în toate aspectele ce țin de viața copilului: îl vor programa la activități extrașcolare, vor fi prea implicați în viața socială și educativă și nu le vor da spațiu pentru a se dezvolta singuri. Vă regăsiți în această categorie? Dacă, da, faceți mai mult rău decât bine copilului, fiind suprasolicitanți și extra-grijulii.
Hiper parentingul poate avea un efect negativ asupra modului în care copiii învață și se dezvoltă. In cazul celor care sunt în mod constant suprasolicitați de părinți, acestia nu isi vor putea dezvolta competențe sociale și un comportament adecvat, iar in cazul celor care sunt cocoloșiți prea mult, de asemenea, nu isi vor putea asuma niciodata singuri propriile alegeri sau greșeli. Crescuți într-un astfel de mediu, copiii se pot simți sufocați și vor considera că li se îngrădește libertatea.
