Stilurile de comportament ale educatoarei în relația cu copilul și consecințele acestor atitudini și comportamente asupra dezvoltării socio-emoționale ale copilului

Orice proces de educație a copiilor începe cu perioada în care aceștia se detașează încet-încet de familie și învață să se integreze într-un colectiv. Această perioadă este, de fapt, aceea în care micuțul începe să meargă la cămin sau la grădiniță. Aici, rolul principal îi revine educatoarei, mai ales datorită faptului că aceasta devine o a două mamă pentru preșcolar.

Deoarece toți copiii știu că în momentul în care au ajuns la grădiniță singurul lor îndrumător este educatoarea, tind să facă tot posibilul pentru a-i putea atrage acesteia atenția prin recunoașterea autorității sale. De aceea este esențial ca educatorul să acorde o deosebită atenție comportamentului pe care îi are față de copiii săi.

Principalul rol al cadrului didactic este de a-i învăța pe cei mici cum să se descurce singuri, să ia anumite decizii singuri și în mod conștient, dar și să gândească și să le transmită cunoștințe noi.

Factorul decisiv pe care îl are atitudinea educatoarei în procesul de învățare a copiilor este reprezentat de stilul său de predare. Deoarece fiecare individ are propriul mod de învățare și înțelegere a lucrurilor noi, persoana care are rolul de instruire trebuie să dea dovadă de foarte multe flexibilitate, răbdare și înțelegere, mai ales în cazul unor copii cu vârste atât de fragede.

Conform unor studii, stilurile de predare ale educatorilor s-au oglindit mai departe în educația și comportamentul copiilor pe măsură ce aceștia au înaintat în vârstă. Astfel, o atitudine prea iertătoare a pus mereu probleme părinților, deoarece pe măsură ce au crescut, copiii lor au rămas cu impresia ca orice lucru rău ar face, le va fi iertat și nu vor fi pedepsiți. Pe de altă parte, nici severitatea excesivă nu este indicată. Aplicând acest model, copilul poate acumula frică, iar încrederea în sine și în abilitățile proprii se va diminua treptat, lucru care îi va afecta toate acțiunile din viitor.

Așadar, pentru ca în comportamentul de persoane mature ale oricărui individ să se regăsească o educație riguroasă este foarte important ca educatorul să se implice în mod activ în procesul de predare, să verifice și să înțeleagă nevoile fiecărui copil, iar în funcție de acest lucru să ia măsuri și să își ajusteze comportamentul. În felul acesta dezvoltarea pe plan emoțional a copilului va fi una armonioasă.