Comportamentele agresive. Ce se întâmplă în realitate?
Conform unor studii, oamenii se nasc cu dorința sau predispoziția de a face rău, de a fi agresivi pentru a se impune sau pentru a atrage atenția celor din jur. Însă toată energia negativă care cauzează impulsul către agresivitate poate fi ușor canalizată către desfășurarea altor activități benefice.
De numeroase ori, copiii tind să copieze exemple întâlnite pe stradă, acasă, la televizor, în școli sau alte instituții, de fapt, să copieze persoanele care dau dovadă de comportament agresiv și care cu greu se pot controla din a provoca rău altora. Dar dacă un astfel de comportament este observat din timp la copii, aceștia pot fi formați în așa fel încât, odată cu înaintarea în vârstă să reușească să se controleze și să acționeze în mod normal în orice fel de situație.
Una dintre cauzele cele mai întâlnite pentru care un astfel de comportament apare este prezența unei stime de sine scăzute. Cu cât încrederea în forțele proprii este mai scăzută, cu atât tendințele agresive devin din ce în ce mai greu de controlat. De aceea copiii care au parte de asemenea probleme caută de obicei să impresioneze pentru confirmarea valorii proprii, iar de cele mai multe ori aleg să impresioneze în mod negativ.
Oriunde ar fi întâlnită, o atitudine agresivă nu trebuie tolerată ci, din contră, stopată din timp sau chiar evitată. În cazul copiilor, comportamentul agresiv este întâlnit mai ales atunci când aceștia se află în cadrul grupurilor. Așadar, de fiecare dată când unul dintre ei începe să lovească, să muște, să țipe sau altele, atenția trebuie concentrată mai ales pe victimă, iar atacatorul trebuie ignorat. Mai mult de atât, copilul care a acționat violent trebuie îndepărtat din cadrul grupului, iar o persoană adultă să îi ofere o explicație în legătură cu ce a făcut pentru ca acesta să înțeleagă faptul că nu a procedat corect și că fapta nu trebuie să se mai repete.
