Gândirea “Out of the Box”
De cele mai multe ori, oamenii sunt predispuși la a se adânci în probleme de zi cu zi pierzându-și viziunea de ansamblu, care de multe ori ascunde soluțiile cele mai eficiente. De fapt, gândirea „out of the box” este corelată cu o experiență destul de vastă în ceea ce privește depășirea situațiilor dificile, căci acest tip de gândire presupune inițial o detașare de problema pe care urmează să o rezolvi, apoi identificarea unor soluții care au mai funcționat anterior.
Cu toate acestea, copilul poate fi ajutat să gândească în afara cutiei, părintele și educatorul înțelegând că trebuie să se raporteze la experiențele anterioare ale copilului, excluzând de foarte multe ori experiențele altor copii sau adulți, pentru că un copil nu va crede cu aceeași tărie în experiența altuia față de a sa. Avem deja exemplul părinților care, încercând să le dezvolte gândirea „out of the box” copilului, fac afirmații de tipul „Gândește-te că alți copii nu au nici măcar ce mânca, darămite jucăriile pe care le ai tu”.
Un prim mod în dobândirea unei gândiri exterioare este expunerea copilului la experiențe diferite, urmate obligatoriu de o sesiune de întrebări cu privire la descoperirile sale: „Ce ai aflat nou din această experiență? Ce fel sunt oamenii de-acolo? Ce-ai învățat din această experiență? Cum te-a făcut să te simți atunci când…?”. Intră aici excursiile cu școala/grădinița, vizitarea unor restaurante / hoteluri accesarea evenimentelor de tipul „Porțile deschise”, precum și activități mai puțin formale: experimente, vizionarea de știri și filme, pe lângă desene animate, asistarea la diferite reparații prin casă (instalație, calculator/laptop etc.).
Un alt mod ar fi utilizarea metodelor de meta-cogniție, prin care copilul să fie conștient de propria persoană în diferite situații. Aici intră activitățile (urmate obligatoriu de discuții) de tipul jocului de rol, al reflecțiilor de seară, al simulării rezolvării de probleme sociale (Ce ai face dacă ai fi președinte? Cum ai putea rezolva problema banilor? etc.)
O cale eficientă, dar care ia timp, este lucrul cu viziunea. Părintele trebuie să scrie pe perete o viziune („Copilul meu va fi un tânăr responsabil, inteligent și cu valori în viitor”), la care să adere și copilul (formularea viziunii va fi făcută în urma discuției cu copilul). Astfel, fiecare acțiune, fiecare gest pe care copilul îl face va fi corelat cu viziunea. De asemenea, copilului îi pot fi actualizate și acțiuni ale celorlalți copii sau adulți: „Cum ți s-a părut gestul bunicii de a mă sună înainte să ajungă la noi? A fost responsabilă? Sau a fost inteligentă? etc.”.
