Cum scăpăm copiii de timiditate

Cum să descifrăm timiditatea manifestată la copii? E ruşine? Teamă ? Emoţie? Cât de mult îl va afecta în viaţa de adult? Înainte de a pune aşa uşor eticheta de copil “timid” trebuie să ne aplecăm atenţia asupra sensibilităţii acestuia şi asupra cauzelor care duc la un astfel de comportament.

Un copil are nevoie de timp pentru a se adapta, pentru a cunoaşte un mediu nou şi pentru a capăta încredere în el atunci când este în preajma unor oameni noi. Timiditatea nu este neapărat un mecanism de apărare, aşa că trebuie să abordăm timpuriu acest fenomen pentru a nu se permanentiza şi în viaţa de adult. Integrarea copilului într-un grup poate fi progresivă şi trebuie să fie confortabilă pentru copil, într-un mod “agreat” de acesta. Chiar dacă se realizează într-un ritm lent, este important ca integrarea copilului în viaţa socială să fie continuă. Sunt benefice în acest sens locurile în care există mulţi copii şi sarcinile de grup din jocuri de exemplu, unde anumite sarcini îi vor reveni copilului. Chiar dacă nu va fi obligat să facă o sarcină pe care nu o doreşte (să spună o poezie în faţa grupului, de exemplu), acest lucru nu înseamnă că în cele din urmă nu o va face şi el. Trebuie să primească sarcini mici, care să crească în complexitate, iar în cele din urmă se va obişnui şi va răspunde.

Trebuie să fie evitată etichetarea făţişă a copilului ca fiind “timid” deoarece acest lucru nu va avea decât un singur rezultat, nedorit: îl va face pe micuţ să se identifice cu eticheta pusă, să se resemneze şi să se comporte ca atare.

În schimb, copilul trebuie să fie încurajat în permanenţă să se implice în activităţi noi, să preia iniţiativa şi să îşi manifeste creativitatea. Această situaţie trebuie să fie gestionată cu înţelegere şi răbdare, copilul nu trebuie să fie pedepsit sau forţat să facă mai mult decât ceea ce îşi doreşte. Micuţul trebuie să fie încurajat să vorbească despre ceea ce simte, să îşi descrie stările şi să vadă la părinţi sau la cei din jurul său modele de urmat. Acordaţi-le atenţie, vorbiţi cu ei şi implicaţi-i în activităţi noi în care ei vor fi cei care trebuie să preia controlul, lăsaţi-i să prindă încredere în ei şi nu le puneţi limite. Veţi descoperi că în spatele aşa-zisei timidităţi stă un copil care are nevoie de atenţie, iubire şi înţelegere!