Colinde

Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului, atât ele ca ca atmosferă sonoră, cât și ca tradiție a colindatului. De fapt, ele marchează trecerea la sărbătoarea mare a Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Colindătorii sunt vestitorii Nașterii Mântuitorului, iar colindele sunt, de fapt, cântări pe teme religioase, în mare parte, prin care oamenii sunt sensibilizati –cum altfel decât de glasurile îngeresti ale copiilor?- cu privire la evenimentul ce stă să vină.

Deoarece are motivaţie istorică şi biblică, colindul redă învăţăturile de credinţă cu aplicare practică morală, adăugând şi o urare în sfârșit, astfel încât se aseamănă cu urătura care se obișnuiește în ajunul Anului Nou.

Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.