02Aug
2017
0

Un model de relaţii eficiente profesor-elev

Tuturor ne plac filmele de genul Scriitorii pentru libertate (Freedom Writers), Domnului profesor cu dragoste şi alte filme care prezintă modele deosebite de profesori.

Ei trec dincolo de relaţia clasică de predare şi pătrund în viaţa şi în inimile copiilor făcând minuni chiar şi în cazuri disperate, pentru care nimeni nu vedea soluţii. Sunt posibile astfel de modele şi în viaţă reală?

“Eram în clasa a IV-a. O colegă a fost diagnosticată cu cancer. Învăţătoarea mea s-a zbătut să găsească donaţii şi sponsorizări pentru ca ea să meargă în Austria la tratament. Suntem acum amândouă la liceu.” 

“Voiam să intru la un liceu bun dar părinţii mei nu aveau bani să mă dea la pregătire. Profesorul de matematică a luat iniţiativa să facă pregătire gratuit cu mine şi alţi 4 copii fără posibilităţi din clasă. Nu doar că am putut merge la liceul dorit, dar mi-a dat şi un imbold în viaţă şi astăzi sunt student la medicină.” 

“La începutul clasei a VIII-a o colegă a început să vină îmbrăcată ciudat, în negru, la şcoală şi să facă multe probleme în clasă. Majoritatea profesorilor o sancţionau aspru, noi râdeam de ea. Am mers într-o excursie de weekend cu clasa la Predeal şi am văzut-o pe doamna dirigintă stând mult de vorbă cu ea deoparte. Nu ştim ce au vorbit dar ea i-a împărtăşit până la urmă ceva foarte grav şi dureros din viaţa ei. Am aflat şi noi mai târziu că tatăl vitreg o abuza sexual. Diriginta a anunţat poliţia, l-au luat la închisoare, colega noastră şi-a revenit. Ne-a spus într-o pauză mai tarziu că se gândea mult să se sinucidă în perioada aia.”

“Îmi plăcea să fac compuneri, să scriu versuri. Părinţii mei nu vedeau mare lucru în asta pentru că ei voiau să devin economistă şi să preiau afacerea familiei. Profesoara mea de română m-a încurajat însă mult să continui cu scrisul şi m-a ajutat dându-mi cărţi şi materiale suplimentre despre asta. Mi-aş fi dorit să fie astăzi la lansarea primei mele cărţi dar din păcate nu mai e posibil, s-a stins în urmă cu 3 ani. Ei îi datorez totul.”

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele reale găsite dar sunt sigură că fiecare dintre noi avem în amintirea noastră cel puţin un dascăl care a lăsat o amprenta pozitivă.

Studiile arată că majoritatea cunoştinţelor predate de uită, se pierd odată cu timpul, mai ales dacă elevul nu alege o carieră în domeniu. Ceea ce rămâne sunt relaţiile speciale profesor-elev, acele mici gesturi care pot schimba vieţi şi îi poţi face să afirme mai târziu: a avut încredere în mine, mi-a spus că pot; eram slab la învăţătură şi rău, mi-a arătat cum să fiu bun; m-a ajutat să-mi dezvolt talentul; m-a îndrumat şi m-a sfătuit când nimeni nu o făcea etc.

Vrei să fii un profesor de care elevii să îşi amintească? Încercă să faci ceva memorabil în viaţa lor.