07Jul
2017
0

Rezolvarea conflictelor pe baza principiului “avantajului reciproc” (cum funcţionează metoda în clasa)

Această metodă de rezolvare a conflictelor mai este numită şi metoda “victorie-victorie” sau “câştig-câştig”. Iată cum putem aplica practic această metodă în clasă folosind un caz concret ca exemplu.

Problema:

Eşti învăţător la clasa a III-a. Cineva vine în pauza mare şi îţi spune că nişte elevi din clasa ta bat o fetiţă. Când ajungi acolo gardianul a făcut deja ordine iar eleva a fost dusă la cabinetul medical pentru îngrijiri. Deşi pagubele nu sunt foarte grave (câteva vânătăi şi ochelarii fetei sparţi), nu vrei să laşi lucrurile nelămurite şi nepedepsite şi trebuie să afli ce s-a întâmplat. Aşa că faci o întâlnire cu copiii din clasa ta la finalul orelor.

Paşii metodei de rezolvare a conflictului “avantaj reciproc”:

  1. Formularea problemei- începe prin a le explica copiilor, calm, că eşti acolo pentru a afla ce s-a întâmplat şi a găsi împreună cu ei soluţii care să prevină astfel de comportamente pe viitor. Nu acuza încă pe nimeni, nu folosi un ton de ceartă. Comunică regulile întâlnirii: toţi copii din clasă pot participa la discuţie şi spune părerea lor dar nu vorbesc neîntrebaţi şi nu intervin când cineva vorbeşte.

Pot ridică mâna şi începe prin a descrie ei ce s-a întâmplat, cu cuvintele lor. Hai să spunem că relatările copiilor au fost cam acestea:

“Cezar nu şi-a mai găsit telefonul mobil şi la pauză a dat vina pe colegul lui de bancă, Seby. El a negat şi au început să se certe. Cerasela, o altă colegă, a spus că ea ştie cine l-a luat. Cezar şi Seby au insistat să le spună şi le-a dezvăluit că a văzut-o pe Liana jucând un joc pe telefon, dar că l-a băgat repede în buzunar când a întrebat-o de unde îl are. Toţi trei, dar şi alţi copii din clasă au mers la Liana să îl ceară. Ea a negat şi le-a vorbit urât iar ei au sărit să o bată şi să o controleze în buzunare. Au găsit telefonul la ea şi Cezar l-a luat înapoi. Liana motivează doar că ea nu a avut niciodată un telefon, pentru că părinţii ei nu îşi permit să îi cumpere.“

Dă ocazia şi celor implicaţi direct să spună versiunea lor dar nu insista dacă nu vor.

Poţi scrie ca o concluzie mare pe tablă: “PROBLEMA= Furt şi comportament violent faţă de o colegă”

Ajutând ei înşişi la formularea problemei, elevii vor înţelege că nu este doar ceva ce tu sau cei mari văd că fiind o problemă ci vor observa chiar ei că lucrurile întâmplate nu au fost tocmai în regulă.

  1. Identificarea părţilor implicate (direct sau indirect)- elevii trebuie să facă sub problemă o listă cu toţi cei implicaţi. Îi poţi lăsa pe ei să scrie numele şi ce a făcut fiecare pe scurt:

Liana- furt, minciună, violenţă verbal.

Cezar- ameninţare, ceartă cu Sebi, a lovit-o pe Liana/

Sebi, Toni, Victor, Cecilia, Roxana, Paul – au lovit-o pe Liana, au percheziţionat-o, i-au luat telefonul cu forţa

Jumătate de clasă a stat şi a privit, chiar au încurajat bătăuşii.

Nina le-a zis să cheme învăţătoarea dar nimeni nu a ascultat-o.

Tudor a chemat gardianul când lucrurile s-au înrăutăţit.

Nu e clar cine a spart ochelarii.

Este important ca elevii să îşi vadă numele scris acolo, să înţeleagă că pot fi parte dintr-un conflict chiar şi numai încurajându-i pe alţii sau nefăcând nimic să îi oprescă.

  1. Generarea de soluţii posibile.

Poţi folosi brainstorming-ul şi întreba elevii:

Cum ar fi putut să fie evitată problema/ conflictul? Poţi sumariza ce spun ei în câteva idei scrise pe tablă. Nu comenta, poţi doar pune scurte întrebări ajutătoare. Soluţiile date de ei pot fi diverse: Liana nu ar fi trebuit să fure, Cezar trebuia să meargă la învăţătoare să spună problema lui, ar fi trebuit cerut ajutorul unui adult pentru a lua telefonul înapoi, trebuia chemat rapid un angajat al şcolii când conflictul începea.

A doua întrebare tot pentru elevi:

Ce măsuri trebuie să luăm acum pentru a rezolva conflictul astfel încât să fie un câştig pentru toţi cei implicaţi?

Observaţi că nu se foloseşte denumirea de “sancţiune” sau “pedeapsă” dar veţi vedea că elevii vor percepe şi acest aspect. Pot propune diverse: cei implicaţi să îşi ceară scuze unii faţă de alţii; Lianei şi celor care au agresat-o să li se aplice o sancţiune conform regulamentului şcolii, să nu mai aducă nimeni telefoanele la şcoală, stabilirea unor reguli noi în clasă etc.

  1. Luarea deciziei.

Nu votaţi, dar alegeţi dintre soluţiile propuse de ei ceva ce credeţi că este potrivit situaţiei, reglementărilor unităţii de învăţământ, vârstei copiilor etc. Luaţi decizia doar atunci când toată lumea e de acord.

Elevii vor învaţa că alegerile greşite au consecinţe nu pentru că există cineva care le impune asta şi le decide ci pentru că este logic şi corect pentru toţi.

5.Stabilirea metodei de implementare a deciziei– când, cum, ce se întâmplă dacă cineva nu respectă decizia sau încalcă din nou regulile în acelaşi mod.

6.Implementarea soluţiei şi evaluarea succesului.

După ce aplicaţi soluţiile propuse, puteţi să mai aveţi o întâlnire cu elevii şi să-i întrebaţi: Sunteţi mulţumiţi de soluţia găsită împreună? Credeţi că s-a rezolvat problema?