31Jul
2017
0

Profesori intoleranţi şi profesori toleranţi: o diferenţă crucială

Manualele de specialitate afirmă că dascălii trebuie să aibă o atitudine tolerantă faţă de elevi. Acest termen se referă în general la empatie, tratarea elevilor cu respect şi egal indiferent de gen, etnie, religie, clasă socială, probleme fizice, capacităţi intelectuale etc.

Profesorul tolerant va manifesta: înţelegere şi răbdare cu scopul de a modifica în sens pozitiv comportamentele sau imaginea de sine a elevului, de a inhiba sentimentul de vinovăţie sau de inferioritate, şi pentru a influenţa sistemul de valori al elevului.

La polul opus, un profesor sau învăţător intolerant este considerat a fi cel: discriminator, exigent şi dezaprobator cu anumiţi elevi, neîngăduitor, neiertător, sever, necruţător, neînduplecat, neînţelegător, egoist, inflexibil etc. De asemenea, se afirmă despre cineva că este tolerant sau nu, observând modul în care el aplică regulamentul, dar şi felul în care invită sau nu elevii să construiască sau să discute împreună regulile activităţii şcolare. Intoleranţa la catedră poate degenera în violenţă verbală, abuz emoţional sau fizic şi în alte probleme grave care afectează şi elevii şi dascălii.

Cum poţi să arăţi toleranţă:

  • nu reacţiona, fii binevoitor şi ascultă ce are de spus elevul, chiar dacă îşi exprimă dezacordul sau gândeşte total diferit;
  • promovează calităţile, talentele, punctele tari ale elevilor şi nu scoate în evidenţă defectele sau diferenţele;
  • încearcă să vezi interese şi caracteristici comune dincolo de diferenţe şi să ţii clasa unită în jurul acestora;
  • apreciază valorile culturale ale elevilor fără să le judeci;
  • nu eticheta elevii pe baza diferenţelor: Ai furat pachetul colegului pentru că eşti ţigan şi aşa este în gena ta! Eşti întârziat mental de aceea nu poţi învăța şi tu să iei o notă de trecere? Fetele sunt mai curate şi mai ordonate, să vă fie ruşine băieţilor! ;
  • nu-i judeca pe copii pentru lucruri pe care nu le pot controla şi care nu ţin de ei – de exemplu nu fă comentarii răutăcioase despre religia familiei lor, sau dacă grupul din care provine are obiceiuri diferite, mâncare diferită, sărbători sau moduri de a se îmbrăca diferite.

Totuşi termenul de “tolerant” poate avea în anumite situaţii şi o conotaţie negativă. Profesorul care adoptă o atitudine tolerantă sau pasivă: permite elevilor să facă ceea ce doresc în oră, nu intervine decât în situaţii grave, evită confruntările directe cu elevii cu probleme comportamentale, este insuficient de ferm şi direct, intervenţiile lui sunt de cele mai multe ori post-eveniment (adică le spune elevilor doar ceea ce trebuiau sau se aştepta să facă, după ce s-a întâmplat ceva), ignoră comportamentul antisocial al elevilor şi nu reuşeşte să impună anumite reguli.