05Feb
2017
0
after school

Dezvoltarea emoţională a copiilor

Copilăria reprezintă pista de decolare a copiilor noştri. E datoria noastră să le asigurăm un zbor lin şi sigur printre obstacolele vieţii, să facem front comun cu toţi cei care vor participa la educarea acestora pentru a construi un adult responsabil, sigur pe el şi vertical. Vârstele mici influenţează în mod iremediabil personalitatea viitorului adult şi dezvoltarea sa emoţională.

Astfel, devine foarte importantă interacţiunea sa cu ceilalţi copii şi adulţi, exprimarea propriilor sale emoţii şi răspunsul oferit emoţiilor celorlalţi. În perioada vârstei preşcolare se dezvoltă imaginea de sine a copilului, iar debutul vieţii sale sociale trebuie să fie într-un mediu favorabil, aşa cum este grădiniţa.

Prin jocuri, cântece, mici sarcini date şi felurite activităţi educative copilul experimentează de fiecare dată sentimente şi emoţii. Pentru prima dată se trasează linii clare între sentimente până acum confuze: prietenia, ruşinea, bucuria sau mulţumirea. La grădiniţă copilul va deprinde o avalanşă de noi stări afective; va învaţa să lege prietenii, să nu mai plângă imediat cum e nemulţumit, să împartă lucrurile sale cu cei din jur.

Este momentul când va  înţelege stările celorlalţi, gesturile lor şi va exterioriza propriile stări şi sentimente.

Pentru că de-acum va face parte dintr-un grup, copilul va observa treptat că există reguli şi că aceste reguli trebuie respectate pentru a putea convieţui într-un mediu plăcut. Tot la grădiniţă copilul va învaţa să-şi împartă singur jucăriile cu ceilalţi, fără să mai fie nevoie să-i spună acest lucru părinţii sau educatoarea. Mai mult, va simţi mulţumire şi dorinţa de cooperare.

După vârstă de 3 ani, copilul începe să solicite ajutorul unui adult în momentul în care nu reuşeşte să ducă la bun sfârşit  o anumită sarcina, iar pe măsură ce creşte spre 5-7 ani ajutorul este din ce în ce mai rar solicitat.

Fiecare copil este diferit şi se manifestă diferit de la o situaţie la alta sau chiar în aceeaşi situaţie. Este important ca noi să nu facem comparaţii şi să ne poziţionăm corect faţă de personalitatea fiecăruia. Ei au nevoie de dragoste, afecţiune şi înţelegere, de un mediu sigur, care îi acceptă şi le recunoaşte meritele. Numai prin răbdare şi exerciţiu le putem deschide aripile spre zborul către cunoaştere şi împlinire. E necesar să fie creată o punte între familie şi grădiniţă şi să fie canalizate toate eforturile pentru a cultiva cele mai înalte precepte în sufleţelele candide ce vor deveni oamenii generaţiilor viitoare.