24Mar
2017
0

Cea mai importantă instituție – Familia

Se știe că familia este spațiul cel mai sigur pentru copil, pentru că acasă își satisface în primul rând nevoile de bază (hrană, somn, îngrijire medicală). Se știe și că părinții trebuie să-și asume răspunderea pentru educația dată copilului. Dar copilul știe ce este aceea o familie? Știe ce presupune?

Pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă conceptul de familie, este nevoie ca părinții să-i creeze contextele de învățare optime. Astfel, cel mai ușor mod de a învăța ceva este să faci lucrul respectiv. De aceea, foarte mulți copii se joacă „de-a mama și de-a tata” sau alte denumiri proprii. Părintele poate iniția un astfel de joc invitând și alți copii acasă și moderând în linii mari jocul: oferă o temă (mama și tata pleacă o săptămână de acasă sau copilul s-a pierdut în piață ș.a.m.d.), inventează împreună cu copiii roluri (vânzătorul, mama, taximetristul etc.) și le lasă copiilor libertatea de a-și atribui rolurile.

Un alt mod de a ajuta copilul să înțeleagă familia ca instituție este organizarea de activități care să simuleze activitățile din cadrul unei instituții: ședințe, planificări, lucrul propriu-zis, evaluarea activității. Astfel, părinții pot realiza împreună cu copilul un calendar al activităților (ședință o dată pe săptămână, planificarea o dată pe lună etc.). În cadrul ședinței săptămânale, fiecare membru al familiei ar trebui să rezolve probleme din săptămâna precedentă și să-și expună dorințele cu privire la program, la recompense sau pedepse și chiar idei de a face lucruri noi în săptămâna care urmează. Important este ca focusul ședințelor să fie pe copil: copilul a făcut ceva nepotrivit și trebuie reparată situația, copilul vrea minge de basket, copilul propune ca toți să deseneze copăcei etc. Este foarte important să anticipăm că ideile copilului se vor baza la început pe activitățile din familiile celorlalți copii, iar ideile acestea pot fi în contradicție. Atunci, părintele va repeta de câte ori este nevoie că fiecare familie are regulile sale, iar că în această familie facem așa. Tot părintele va avea grijă să nu-i spună copilului că celelelalte familii nu fac bine ceea ce fac, pentru că astfel îi va trezi copilului fie un complex de inferioritate (ceilalți sunt mai buni că-l lasă pe M. să stea afară), fie unul de superioritate (noi facem bine, ei nu). În ceea ce privește sarcinile din cadrul familiei, fiecare membru va avea câte una-două sarcini constante: copilul va face patul și își va spăla farfuria (dacă nu o spală bine, părintele nu-i spune încă și o va spăla fără să vadă/știe copilul), mama va da cu aspiratorul și va spăla hainele, iar tatăl va strânge masa și va face patul. La ședința de evaluare, membrii familia vor analiza sarcinile pe care le-au avut de făcut. Într-o astfel de ședință este cazul să i se spună copilului cum se spală bine o farfurie, dar părinții trebuie să aibă în vedere că e important și ca mama să-i spună tatălui cum se strânge masa mai bine, astfel încât copilul să simtă egalitatea membrilor în această instituție a familiei.

Reținem că instituția familiei nu trebuie să fie doar un spațiu în care copilul trăiește și atât, ci și un spațiu foarte prielnic dezvoltării copilului pe toate planurile (personal și profesional), iar activitățile din cadrul familiei pot avea beneficii pentru fiecare membru al familiei, nu doar pentru copil.