22Jul
2017
0

Ce pot face profesorii atunci când elevii le crează probleme

“Cei mai mulţi oameni vor să fugă de durere dar disciplinarea este deseori dureroasă.” John Maxwell

Probleme cu elevii pot să intervină oricând, legate de procesul educativ dar şi de altă natură. Modul în care acţionăm poate să rezolve situaţia sau, dimpotrivă, să o înrăutăţească. Ca şi în citatul de mai sus, este cunoscut faptul că ideea de disciplină presupune prin definiţie, o acţiune nu prea plăcută, dar extrem de utilă pentru a-i aduce pe cei mici pe drumul cel bun. Deci cum să facem ca dascăli ca acest proces să fie şi făcut în mod corect şi eficient?

Mai întâi vom privi la ce practici sunt necorespunzătoare în controlul problemelor comportamentale:

  1. Practici represive (forţare, constrângere, excludere, ameninţări, sarcasm, punerea elevului în situaţii jenante, pedepsirea unui elev în mod exemplar etc).

Aceste practici schimbă comportamentul doar la suprafaţă şi pe moment apoi sunt urmate de comportamente nedorite, cum ar fi manifestarea ostilităţii.

  1. Practici care distrag, ignoră elevul (trecerea cu vederea a comportamentului necorespunzător şi neadoptarea vreunei atitudini, transferul responsabilităţii comportamentului de grup asupra unui singur membru, sau invers, pedepsirea întregii clase pentru unul, oprirea activităţii pentru evitarea comportamentului).

Practicile de distragere şi ignorare denotă nesiguranţă şi fugă de responsabilitate din partea profesorului, iar elevilor le conservă comportamentele agresive şi ostile.

  1. Practici de dominare (utilizarea unor persoane sau grupuri de presiune, porunci, ceartă, ameninţare prin invocarea persoanelor care reprezintă autoritatea- părinţi, director; cuvinte, atitudini, acţiuni jignitoare; coerciţia, şantajul, utilizarea comparaţiei între elevi, delegarea puterii elevilor pentru a impune ordinea sau controlul).

Practicile dominante pot avea ca rezultat supunerea la suprafaţă, în schimb duc deseori la sentimente de frustrare, resentimente puternice şi atitudini ostile.

Dincolo de faptul că sunt neproductive, toate aceste practici pot crea o atmosferă tensionată la clasă.

Desigur că unele sancţiuni sunt prevăzute clar în metodologiile şi regulamentele şcolare emise de Ministerul Educaţiei sau de conducerea şcolii (exemplu: avertisment, mustrare scrisă, retragerea temporară sau definitivă a bursei, eliminarea de la cursuri pentru o perioadă, mutarea disciplinară, în cel mai rău caz exmatricularea).

Dar un profesor bun poate aborda individualizat şi creativ un elev cu probleme de comportament:

  • încearcă să înţelegi care este cauza şi rădăcina acelui comportament (probleme în familie, probleme cu colegii sau cineva de la şcoală, afecţiuni, produs sau întreţinut de ceva anume, influiențe etc);
  • discută cu elevul în privat, fă-l să înţeleagă că îţi pasă, spune-i cum te simţi când  apare comportamentul lui sau ce simt cei din jur;
  • critică faptele lui şi nu îl cataloga de genul: eşti un obraznic, eşti nepoliticos, eşti irecuperabil etc.
  • încurajează-l constant şi laudă schimbările în bine, lucrurile la care este bun sau talentat;
  • încurajează-l să se implice în activităţi ale clasei sau extraşcolare prin care să înveţe comportamente sociale şi de relaţionare în grup;
  • stabileşte cu el obiective şi doar după ce ai încercat totul poţi trece la măsuri disciplinare drastice.